orice minune tine trei zile.
asa ca sper ca azi e ultima zi de cosmar pe fata.
am varsat in astea 3 zile cat n-am varsat in viata mea.
mi-am inghitit cuvintele in mijloc de crampa, am respirat adanc si-am injurat la finalul fiecarei propozitii.
e un efort, frate, sa vorbesti. nu-mi inchipuiam ca vorbesc din stomac totusi...
ieri am baut in 2 ture cate 100 de ml de suc de fructe pregatit de domnul sot. ma rog, aia era cantitatea initiala, ca pana la final eu am baut vreo doua guri si copiii se certau de la paharul meu. deci: nah si tie na si tie...
azi am mancat un activia. natur, zice domnul sot. eu pot sa jur ca pusese zahar in el. mi-a explicat el pe urma ca de la atata varsat suc gastric si apa o sa mi se para limonada. si fix asa este:)
am baut si supa la plic strecurata. jumate de cana. a durat ceva pana am bagat-o in fizic. inca am scarmanarea aia in capul stomacului.
cu medicul n-am mai vorbit. vineri seara i-am zis ca e suportabil, ca nu tre sa ajung la spital si ... gata. pt banii cati i-am dat sa sufar, ar putea macar chitanta sa-mi dea. dar n-am. am numai certificatul de garantie al balonului si un cartonas cu: my name is and i am ballooned:))
in seara asta am sa beau suc de fructe. ce gustos.:) de fapt nu mi-e foame. si cred ca sunt putin derutata cand vad ca ziua mea, fara mancare,d evine mai lunga. ramane timp mai mult pentru dormit de exemplu. sau pentru altceva. e totusi o diferenta sa nu-ti ocupi constant creierul cu: hmmm, oare ce-as manca...
