miercuri, 5 ianuarie 2011

flying high!

criza a trecut. am reintrat pe fagasul relativ calm si normal al existentei unei familii cu trei copii mici. bbsittera cea noua vine sambata dupa-amiaza, dupa party, sa interactioneze cu piticii. am ales-o la prima mana, dupa instinct si pe principiul "primul venit, primul servit". o pustoaica de 18 ani, frumoasa foc - bruno s-a indragostit pe loc de ea, sacha i-a oferit un "blauw" iar jeremy a tras-o de par cu pofta. nu are multe in cap, dar are un anumit simt al convieturii, ca sa-l numesc asa, subtil, cu care te nasti sau nu. a spart un pahar la masa incercand sa tina ciocolata departe de copii - o pusesem pe masa ca s-o servesc- si a rasturnat paharul care s-a facut tandari. i-am servit un altul si... surpriza, la plecare l-a pus singura in chiuveta. eu nu remarcasem, insa domnul sot, antrenat de madam nevasta-sa a observat si raportat. deci ea e cea aleasa.

nu-mi ajunge timpul din nou. azi am luat-o spre capitala, cu buz si tramvai. am ratat tramvaiul, am luat unul gresit in directia opusa, am intarziat, aveam geaca inca umeda pe mine - eroare tactila - deci am inghetat cu doua straturi de material pe mine. insa reazultatul a fost fenomenal! mi s-au deschis niste porti, s-au luminat niste perspective, am construit alte planuri! planez! pana maine:)

marți, 4 ianuarie 2011

plan catastrofa, cod oranj

am inceput anul relativ bine, prin  haladuiri; l-am continuat un pic mai prost, colo shea, mai prin 3 ianuarie, si anume fiindca... domnul sot, necitind inscriptiile de pe stalpi, si-a nenorocit bunatate de masina, spart spoiler, lasat la fata "crimei", teshit putin botul s-apoi... dah... toate se repara.
numarul doi in ziua trei fu, ca la ceas de noapte capat doo sms-uri: babysittera nu poate pentru ca s amai presteze servicii de domesticire a bestiilor, iar celalatl, o prietena de-a mea a avut parte de o scena reala de CSI in casa ei, cand propriul bunic i-a cazut pe scari si cazut a ramas... stim ca ne mai asteapta multe anul asta, dar parca prea zdravan am inceput-o cu catastrofele.
de fapt catastrofa e ca n-am anticipat plecarea bbsitterei. nici nu m-am asteptat de altfel. uitasem de sistemul de alarma care zice: daca e prea bine, pune-ti intrebari. si asa...am sacrificat o noapte de ganduri dintre cele mai sumbre, negre si lugubre, despre cum viata mea intre intr-un con de umbra daca va trebui sa fiu doar si numai mama! se obisnuieste repede omul cu luxul. sambetele libere erau o adevarata oaza calm intre tipete si racnete si certuri si "eu sunt primul", "mami, da' sacha asha si pe dincolo", "blauw, blauw blaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaauw".
insa cum sunt un taur reprezentativ pentru zodie.... m-am pus in miscare. avem 3 candidate pe lista. le vom viziona saptamana asta. prima vine azi la 5juma. adica merg s-o pescuiesc de prin centru. una maine, la aceeasi ora, si a treia, care-mi place mie enorm cum scrie - e scolita fata bine - mai cu o varsta dar care vrea sa faca ceva cu viata ei:)
asa incat, codul meu rosu viu trece in cod oranj si undeva la sfarsitul saptamanii ne putem chefui cu spor in galben:))))

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Semne bune anul are!

Ahoo aho, de la multi ani!
s-a incheiat (neoficial) prima veche zi a noului an.
copiii sunt in pat, toti trei cu nasucurile prin perne si plapumi, pisica se linge pe bot de tortul nostru aniversar, sotul sta trantit pe-o rana pe canapea si butoneaza telecomanda. liniste si pace, deci.
a fost o zi lunga, sa ne-ajunga, pana la anul viitor cand om lua-o de la capat cu preumblatul prin vizite si mancat fara masuri!
a fost o zi incarcata, asa cum trebuie sa fie prima zi din an, cu activitate adicatelea, incepand din miez de noapte (adapat miku), continuand cu repunerea in pat a celorlalti mai mari, tarat din pat pana la masina de cafea, facut biberon, schimbat pampersi (doua bucati pline ochi - precum anul ce ne-a batut in poarta), fuga la birou, fuga inapoi, pregatit masa, primit oameni dragi in casa, veselit si povestit pe placul meu, imbracat si imbarcat trupa pentru vizite, trecut pragul oamenilor, imbuibat cu bunataturi rarissime, pupat, si calarit masina spre casa, preparat trupa pentru somn si... in curand maine dimineata e aici!
suntem franti, dar ne e bine!
semn bun pentru anul ce ne imbie!

joi, 30 decembrie 2010

deschide usa, crestine!

pe mine mama m-a invatat ca daca cineva iti trece pragul, sa-l omenesti mai bine decat te-ai omeni pe tine! casa sa-ti fie curata pe cat posibil, sa ai mereu un dulce la indemana, sa nu-ti lipseasca cafeaua, ceaiul si apa. sa servesti frumos, ca si cum invitatul ar fi de rasa princiara, sa-i oferi locul cel mai bun, sa-i fii aproape pentru orice dorinta.
bun, admit ca genul asta de comportament poate sa fie extrem de obositor si de stresant, dar odata puseul de arenalina trecut, ramai cu un sentiment de bunastare ca oamenii s-au simtit bine in casa ta.
pe cat posibil, cam fac ce m-a invatat mama. stiu ca prima impresia in casa unui om este hotaratoare pentru desfasurarea relatiilor mai apoi. si ma stradui, cu mana pe inima ma stradui ca omul sa se simta bine, chiar daca la un moment dat simt ca-mi vine sa dau cu toti si cu toate de pereti. vorbesc aici despre cazuri extreme.

ei, azi a trebuit sa ridic un colet de la vechea adresa. noua proprietara este intamplator si mama unui coleg de-al lui sacha. iar copiii sunt nascuti la o zi diferenta. asa ca imi planificam cum urma sa-l invit pe luca la ziua de nastere a lui sacha. purced deci spre vechea casuta, plina de avant si zambet pe buze. imi deschide usa madam. urmeaza 3 minute de echivoc. amabilitati schimbate si apoi un fel de nespus... din care eu nu stiam daca mi se permite sa intru in casa sau nu. nu indraznesc sa fac vreun pas peste prag de teama de a nu deranja sau de a nu lasa impresia ca ma impun. intr-un final, ma pofteste in casa, si eu exclam un "wow" sincer la vederea sufrageriei decorata de sarbatori. madam ia pachetul in mana, il cantareste pret de cateva momente, mi-l ofera, impreuna cu o felicitare de sarbatori - replica la cea trimisa de mine anterior. ma folosesc de moment si ii expun invitatia. incerc s-o conving. cum ezita, am lasat-o sa se mai gandeasca pana la raspunsul final.
toata scena se petrecea de-a-m-picioarelea, intre hol si sufragerie, intepenite intre doua culturi.
dupa vreo 5 minute am iesit. conversatia s-a derulat mai departe pe acelasi picior de prag: ea pe prag eu in fata lui.
si daca tot sunt cinica si sarcastica, ma intreb... si daca data viitoare am sa mi-ti-o tin in frig? ca deh, parca un pahar cu apa as fi asteptat de la ea, ori o invitatie la cafea pe care s-o pot refuza macar...io-te ca m-am facut madam zgarc!

miercuri, 29 decembrie 2010

la final de an

ca mai toata lumea, pe final de decembrie, fac si eu un bilant, umplu liste de ganduri si dorinte pentru anul urmator si ma minunez de fiecare data cat sunt de imprastiata. nu-mi aduc aminte nici ce-am facut acum doua zile daca nu stau sa ma gandesc bine, sa gasesc o relatie intre cronologii si evenimente.
de fapt, nici nu stiu bine ce mi-as putea dori pentur anul urmator. ma simt deja o norocoasa cu toate cate le-am realizat, si doar pentru ca e in natura umana si in spiritul meu competitiv, imi gasesc motivatii din ce in ce mai greu de dus pana la capat. insa conform unuia din principiile feng shui, pe care il respect cat de bine pot, spun: sa nu iti fie teama sa visezi! orice pas pe care il faci in indeplinirea visului te ajuta sa te apropii de tinta finala. chiar daca nu reusesti tot ce ti-ai propus, energia vehiculata de tine in atingerea telului te-a pus pe un drum spre ceva mai bun.

asadar, primul meu gand este: in 2011 imi voi implini un vis! pot si voi reusi. totul sta in puterea mea si in convingerea ca am sa reusesc.

privind spre 2010 am o strangere de inima legata de visul meu pentru anul urmator. n-am facut nimic sa-l implinesc, ba mai mult, l-am ignorat, m-am ignorat. ca orice proces creativ, inainte de a se pune in miscare, proiectul trece printr-o faza meditativa, una dubitativa, una extatica, apoi din nou depresiva si iar euforica. din pacate etapa dubitativa a umbrit toate celelalte etape in realizarea visului meu cel mai fierbinte.

ce-am facut deci in 2010.... in mare... am adus pe lume o dulceata de copil, cu zambet roata capul si un gangurit care topeste si cele mai insensibile inimi, ne-am mutat in casa noua, am vandut casa veche, am fost in vacanta in croatia si in turcia, sacha s-a dus la scoala, bruno a devenit "barbat", mi-am pus inel pe stomac, am slabit aproape 20 de kilograme, am descoperit doua pasiuni: feng shui occidental si pictura de mandala, mi-am regasit avantul creativ, imi reconsider cariera, m-am inscris la cursuri prin corespondenta ca... printre visele lui 2012 sa-l numar pe cel de a deveni life coach... fara 2011 nu se poate. nu pot pune carul inaintea boilor, asa ca.... intai si intai... Visul... acela, cu V mare si apoi restul!

sa avem parte de un an sanatos si viguros indeajuns de generos pentru a avea confortul necesar implinirii viselor care ne fac mai buni, mai toleranti, mai stralucitori, mai fericiti, mai apreciati, mai recunoscuti. UN AN BUN, 2011!

vineri, 24 decembrie 2010

craciun printre straini

cu dor de-acasa in suflet, de copilaria mea, de iarna mea pe ulite si pe dealuri, imi sterg o lacrima si un suspin, si plang in suflet dupa zilele mele, doar ale mele, cand eram copil fericit. asteptam craciunul cu sufletul la gura, ma uitam pe geam in fiecare dimineata sa caut zapada, verificam balconul sa vad daca mosul a lasat bradul in trecere...
sunt mama la randul meu, si ma stradui ca mos craciun sa fie generos. traiesc luna decembrie intr-o continua cautare pentru cadoul potrivit, pentru cei mai extraordinari copii din lume. le impachetez frumos, in ambalaje stralucitoare, cu fundite colorate.
dar sunt printre straini. proprii mei copii sunt straini. nu au suflet romanesc, nici macar numele nu suna romaneste. sunt naturalizati si perfect adapatati lumii lipsita de culoare si vitalitate in care s-au nascut. imi vorbesc limba, ultima reduta. care pierde si ea teren pentru ca la scoala nu e voie sa vorbeasca alta limba decat flamanda. dar macar sunt fericiti in constrangerile lor. nu simt dorul de sarbatori care ma macina azi. si nici dorul de mama... care e langa ei. a mea e departe, singura, intre patru pereti, asteptand un telefon de departe. sau poate doua. fratele meu e si el peste mari si tari, in mijlocul oceanului, undeva in marea chinei. si sotia lui ii duce dorul.
ascult colinde si as vrea sa simt miros de prajituri facute in casa, de sarmale care fierb.
din motive organizatorice, a mirosit a sarmale ieri, iar prajiturile sunt de cumparat. bradul e facut de de doua saptamani, felicitarile trimise la inceputul lunii. am mai adaugat o ghirlanda de lumini in pom, am agatat luminite peste tot, am aranjat lumanari prin casa, am cumparat lumanari pentru exterior, ca mosul sa gaseasca mai usor intrarea...
si ma doare ca sotul nu e crestin. e singurul moment din an cu care nu ma pot impaca, pentru ca nu ne putem bucura impreuna cu aceeasi intensitate.
ascult hrusca, am sa beau o cana de vin fiert si am sa continui  sa oftez... mi-e dor de tine, mama...
Craciun fericit!

miercuri, 22 decembrie 2010

precum molia

precum o molie obosita de ros gauri de nesomn toata noaptea, m-am scoborat la felinarul bucatariei si ocup in mod fraudulos cafetiera. asemenea moliei, lovita subit de o miopie avansata, nu nimeresc butonul on-off care sa-mi lumineze orizonturile inecate in ceata iernatica din gradina. in urechi, colinde de vaicareli si maraieli ale unui pui ce n-a invatat nici la 8 luni si o saptamana si doua zile, ca noaptea se doarme, nu se dezbat probleme importante pe varii tonalitati innebunitoare.
sorb o gura de cafea si-o plimb bine prin cavitatile avide de licoarea fierbinte, increzatoare ca cea din urma le va reda simturile si ca papilele dezmortite vor incepe ziua cu entuziasmul celui care-si ia doza de drog de dimineata devreme.
copilul - unul dintre cei multi, a tacut.
un gand imi strabate fulgerator reminiscentele cerebrale: sa dorm!
as! era doar o impresie, un test. dorea sa vada cat de mult poate intinde coarda nervilor mei de molie intr-o dimineata complet si definitiv ratata.
oare de ce am investit o avere in pat?
dormim foarte putin, de citit ne ia somnul, iar coridele amoroase se desfasoara orishiunde altundeva, caci peretii au urechi si vecinii se bat in miez de noapte. ori ca sa ne pastram resturile desirate ale libidoului, cea mai pertinenta contraindicatie e sa faci dragoste in dormitorul nostru.
pe care dormitor, foarte studiat si amenajat incat sa-ti ofere relaxarea mult dorita, dupa principiile feng-shui occidental, il vizitam rar, scurt si repede, fara sa apucam sa ne vorbim, cu spaima ca se termina in curand cu binele si vor incepe pehlivanii sa bata pas de defilare un etaj mai sus, sau ca micu' ne va alerta in cazul in care am fi fost adormiti, prin tipete stridente de tignal uman. e scris in stele, se va face ceas desteptator cand va fi mare.
inca o gura de cafea. rece.
de cand dau din degete si sunt atenta la ce nu se mai aude prin babyphone, si cafeaua ma dezamageste. sunt de departe prea comoda s-o reincalzesc. oricum cea calda cauzeaza riduri, iar fata mea nu se mai distinge de cearcane, de ce sa-i mai dam un motiv in plus sa se rideze.
ca veni vorba de riduri. m-am machiat. nu ridurile, ci mi-am pictat ochii, in negru amenintator, o dunga de razboi. acum stiu sigur ca-i am, si daca nu-i reperez imediat pe figura-mi sifonata de nesomn, stiu ca trebuie sa ma orientez dupa doua dungi orizontale, negre, late. restul nu conteaza. am sa pun si ruj. ca sa aiba omul ce alege din fata mea. la ce sa se uite, la buze ticlam, languroase si limba inveninata sau la ochi camuflati si privire nefocalizata.
in 20 de minute incepe nebunia. vor da navala hunii de la mansarda. vor devaliza frigiderul in cautari frenetice de cutii de lapte, vor teroriza cuptorul cu microunde, se vor bate pentru scaunul cu perna albastra, doar ca sa-si faca in ciuda, vor rasturna cana denlapte cu ciocolata pe masa, pe gresie, pe unde-o fi, si vor da vina unii pe altii. vor refuza sa mearga la toaleta, si-apoi vor face concurs cu jeturile de pipi, caci trebuie sa se exprime fiziologic amandoi in acelasi minut in aceeasi toaleta, daca se poate din aceeasi pozitie, adica tocmai unde sta celalalt. vor tipa ca din gura de sarpe ca nu vor sa se spele pe mana, vor trage apa cu o mana, in timp ce cu cealalta se vor stradui sa-si traga pantalonii pe care ii vor abandona pe drumul dintre toaleta si bucatarie. vor incepe a doua runda de racnete inghiontindu-se care sa isi ia tartina singur. si domnul tatal lor, ii va privi, pasiv, cu cana de ceai in mana, in timp ce in jurul sau al treilea razboi mondial e in plina desfasurare. a vazut episodul matinal de atatea ori incat asteapta ca regizorul sa introduca un element de noutate, care sa-l faca sa se rupa de rutina sa galagioasa.
iar eu n-am sa fiu de fata sa ma rastesc la ei sau sa-i trag de urechi.
am terminat cafeaua, imi pun rujul si cizmele si ma aventurez in frigul paralizant din strada, spre o noua si promitatoare zi.
buna dimineata!