sirop de zmeura sau coca-cola

simt inca in nari abur de emotie si caldura aplauzelor in palme...
a trait un moment magic. am fost la circ.
sunt poate hormonii de sarcina, sau poate asa sunt eu, suflet de artist pe undeva prin strafunduri care se cutremura si freamata la orice forma de exprimare artistica.
am fost la circ, dupa cum spuneam, impreuna cu spiridusii si tati al nostru. ne-am pornit cu un entuziasm limitat, ca sa spun asa, aproape inexistent. o vreme rece de mijloc de octombrie, intr-un oras parasit, cu copaci zgribuliti si masini grabite.
wiener cirkus.
o cupola micuta si muzica de ambianta din anii 50, cativa ponei scosi intr-un tarc spre deliciul copiilor. o tanti batrana la casa. un clovn la intrare. si...
in spatele musamalei rosii, innodata cu snururi groase de plastic... incepe magia!
in intunericul cupolei se auzeau doar glascioare de prichindei incantati de lumina misterioasa ce invaluia arena. covorul rosu, stelutele albe, reflectoare jucause.
si-apoi a inceput spectacolul. aveam lacrimi in ochi, dupa cum am si acum cand imi amintesc. nu tin minte sa ma mai fi atins vreodata atat de profund intrarea in scena a unui clovn. sufletul spectacolului.
citeam o fericire stranie in ochii lui bruno. fascinat, dadea din capsor, dansa pe scaun, traia momentele. uneori nu artistii erau interesanti, ci ceea ce se intampla in spatele scenei. artistii si animalele intrau in arena prin stanga noastra, sau direct sub nasucul lui. s-a amuzat copios. striga "bravo" si aplauda, cateodata spontan, cateodata inghiontit. era atat de furat de peisaj si atat de dezamagit can se termina vreun numar...
sacha ... el descoperea pentru prima data un spectacol in adevaratul sens al cuvantului. si ce apreciere mai grozava ii trebuie unui spctacol altul decat ochii scufundati in mirarea lumii ai unui copil fermecat?
am plans - probabil ca lumea ma credea nebuna - si cu greu m-am putut stapani la final sa nu ma ridic in picioare si sa aplaud la scena deschisa. nu se face... flamanzii sunt rigizi si nu stiu nici sa aplaude, nici sa se manifeste... si ce satisfactie mai mare pot avea circarii decata tunci cand aplauzele se succed in valuri?
o mana de oameni, un suflet imens, o pasiune care acopera cu succes toate imperfectiunile sau poticnelile, o dedicatie cum rar ti-e dat sa mai traiesti in zilele noastre, o strangere de mana la final din partea directorului de circ si a clovnului. sunt convinsa ca toate astea ii vor ramane cel putin lui bruno in suflet.
ii doresc din inima sa iubeasca artistii de circ, sa-i aprecieze si sa nu-i fie teama sa traiasca alaturi de ei, mereu cu aceeasi ochi de copil si suflet pur, neintinat de spiritul comercializant al vietii cotidiene, toate aventurile sub cupola...
printre lacrimi, la iesire, cu barba tremuranda de emotie si apreciere si neputinta - caci nu aveam nici un alt mod la indemana de-a-mi arata aprecierea si recunostinta pentru momentele magice traite, am ingaimat un :"c'a ete tres impresionant!"si as fi vrut sa adaug atatea!

a fost o picatura de sirop de zmeura, preparat cu atata grija, dragoste si pasiune de bunica pentru nepoteii ei, balsam pentru sufletel in zilele reci de iarna, intr-un vartej de coca-cola cotidian...

inainte de 1 octombrie

inainte de intai octombrie trebuia sa prezint un plan de actiune pe luna septembrie. asa cerea leapsha. nici nu stiu unde cand si cum s-a dus septembrie si abia daca pot sa cred ca maine suntem in octombrie, d-apoi sa mai am si planuri.

ori pe octombrie nici macar nu aveam planuri prevazute. vom merge cu vantul si cu valul. o sa icnercam sa crestem cum trebuie, sa dormim noptile si poate in pespectiva asta, sa cumparam o saltea:) ca doar copiii au pat supraetajat. noi dormim in pod...

de trei luni in coace... gura doar ca-i tace...
nu ca n-as fi avut ce scrie, doar ca mi-am gasit motive la infinit sa n-o fac. e si scrisul o forma de educatie a vointei. nu ajunge sa ai talent, scrisul seexerseaza ca orisice alta indeletnicire.

insa eu am un mare noroc cu prietenii care ma atentioneaza ca m-am lasat de izbeliste, ca mi-am lasat in paragina gradina cu idei si ca ar fi cazul sa ma apuc de o curatenie de toamna in ograda.

asadar, pe scurt 10 lucruri pe care le-am facut in ultimele 3 luni:
1. am suferit din cauza balonului. nopti lungi de indigestii, regurgitari, accese de acid, senzatii de voma, nedormit si frustrari de toate felurile.

2. am petrecut o vacanta de vis in turcia. am platit si pielea d epe noi, dar nu regretam absolut nici o secunda. doar poate ca a fost atat de scurta, desi 10 zile e o perioada... mai mult decat decenta.

3. am ramas insarcinata fara sa planificam asta, dintr-o incercare si atat. abia acum incep sa ma obisnuiesc cu gandul desi s-a intamplat pe 25 iulie dupa telejurnal si am facut un test pe 11 august. azi are fix 8 saptamani implinite si nici vorba de greturi. sa speram ca asa ramane si in continuare caci mi-am platit tributul pe vremea cand adaposteam balonul. bilant dupa 6 luni si 10 zile: 72.5kg dupa o dezhidratare infernala de 3 zile. imi dau voie sa urc pana la 74+ un pic. si-apoi... incepe regimul diabetic.

4. am scos balonul in urgenta si... de o saptamana ma simt alt om. mi-am revenit la old self. cu bruno tot nu gasesc loc de intelegere, dar o pun pe seama sarcinii si nu a indaratniciei lui.

5. a inceput scoala. ma uit cum au crescut micii mei paraziti (mananca si dorm si nu produc nimic decat zambete si nervi) si-mi spun ca in curand n-o sa mai am vreme nici de tv, nici de calculator, nici de forum nici de nici unele....

6.mi s-a prelungit contractul. e tot unul temporar si se termina atat de aiurea incat nu voi beneficia decat de dreptul de prenatal. eventualitatea unui contract fix nu exista... nu sunt tampiti sa-mi ofere un contract fix cand am o maternitate in fata.

7. mi-am dat seama ca am trait si traiesc intr-o lume in care singurul parametru concret sunt principiile mele morale, preluate de la mama si de la tata si la care nu sunt pregatita sa renunt doar pentru ca restul asa gasesc de cuviinta. ma felicit ca sunt dintr-o bucata, butuc chiar, si ca nu ma sufla, cel putin pana la proba contrarie, vantul schimbarilor.

si se pare ca nu am 10 lucruri de care sa-mi amintesc. bune si 8. mai tarziu am sa scriu despre cele 10 lucruri care vreaus a le fac pana in octombrie.

partea a treia

am pus haine la calcat. calc de doua ore si mi s-a luat. e sarcina casnica cea mai prost cotata la bursa familiala.
am luat pauza caci dupa doua ore masinaria de aburi dadea rateuri si calcaiele mele se rebeleaza.
azi e zi de schimbat dulapuri.
garderoba de iarna la pivnita, cea de vara pe etalaj.
sacha reia toalele lui bruno, bruno ne ingorapa financiar cu tinuta de vara.
eu descopar haine care nici nu mai stiam ca le am sau ca le-as fi avut vreodata. nah, uniforma, ce sa-i faci!

la 66, parca asta urmeaza, pun ZUMBA! ceam mai haioasa dracovenie descoperita vreodata in materie de fitness. la 67 pun bicicleta eliptica pe care am luat-o si pe care n-am folosit-o veci. dar mai e timp.

alaltaieri am avut program de dat afara. de ce?mister. s-a oprit cum a pornit. gravida nu-s. poate doar de la vise erotice care nu le am.

miroase a ars... e calcatorul.
revin. poate-mi mai amintesc niste treburi care le-am facut in astea doua luni aproape de pauza.

ps. ieri am iesit cu soacra in parc. frate, si sa am trei copii bebelusi m-as descurca mai usor cu ei decat cu ea... dar asta e alt episod. principalul e ca am supravietuit toti!

urmarea...

51. am castigat bani, in ideea in care am muncit. ideea cu munca revine obsedant, visez "crane plashuri" noaptea, si ma vad pasager in avioane AA la dreaq sa ma pieptene.

52. n-am mai intrat pe desprecopii si nici pe facebook. si-mi pare rau, dar cred ca mi-am pierdut indemana, rabdarea si aprecierea fetelor.

53. m-am apucat de epilat cu laser si ma simt sexy.

54. m-am tuns scurt si negru. am renuntat la suvitele rosii. reactia: areti mai slaba. "areti" nu esti, a se nota aspectul.

55. am primit cadou de ziua mamicilor de la bruno: un ghiveci decorat de el, albastru cu stele de mare sclipicioase si doua boabe de fasole incoltite in el. sunt mama denaturata, plantutele tocmai au decedat.

56. i-am facut un album mamei cu fotografii de-ale copiilor. ea s-a bucurat, eu l-as fi tinut pentru mine.

57. sacha are colti de tigru. 3. asteptam cu nerabdare mucii si miorlielile de la numarul 4.

58. am vizitat-o pe kai-mook, elefantica din antwerpen care are doar 6 zile (azi) si care a iesit pentru prima data in lume in ochii vizitatorilor. am primit si o bombonica in cinstea nasterii ei.

59. bruno n-a vrut sa plece din gradina zoologica fara o kai-mook de plush.

60. pe sacha l-au vopsit soricel.

61. am primit felicitari in scris pentru prestatia deosebita de la servici.

62. am primit flori desenate pentru merite alese.

63. am platit vacanta ingrozitor de costisitoare in turcia. sper sa ne si bucuram de ea.

si ma lasa inspiratia. am un vid frate cu o gaura neagra in capul meu de gasca ametita. o fi de la soare. poate la 64 ar trebui sa scriu: am vazut si soarele zilele astea.

am revenit mai devreme de la munci. copiii dorm. mi-e foame. mi-e somn. nus tiu in care ordine. dar trebuie sa ne hotaram unde iesim. as manca mici. si friti, cu mustar la firul ierbii. am putea face bbq in gradina dar ne e lene. as merge la un shopping dar mi-e lehamite samai pun haine pe mine. defilez in tanga si in sutien cu dungi prin umila mea sufragerie facand un preaminunat numar de strip pentru vecinii de la timmerman's si pentru trecatorii rataciti.

la 65 as pune... am facut dragoste. nu azi, nu fix acum, ca pe vremuri. poate ca e important de vreme ce ma ia cu fluturi prin stomac. sa fie parfum de alta data? orice ar fi fost, fu bine.

s-a trezit bruno

dar tu ce-ai facut, dom'le, in ultimii cinci ani?

nush ce-or fi facut altii, ce-or fi inca facand, dar mie una, mi-e greu sa tin socoteala cu ce ce-am facut in ultimele doua luni. asa ca, un fel de exercitiu de memorie, am sa pun pe-o lista viata mea cu bune si rele de la ultima lovitura de inspiratie si pana azi.

carelevasazica:

100 si mai mult (probabil) de lucruri pe care le-am facut in ultimele 2 luni:

1. am slabit.
2. m-am oprit din slabit.
3. m-am imbolnavit, si-am bolit cu gastroenteroviroza de mi s-a dus vestea.
4. s-au imbolnavit si altii pe langa mine.
5. sacha a facut dupa gastro si un blocaj respirator.
6. am fost pentru prima data intr-un spital de copii si am ramas pe veci impresionata.
7. am asistat pentru prima data la un test cutanat de alergie.
8. i-am facut analize de sange lui sacha pentru prima data, si pentru ca a fost un cuminte, a capatat o lingurita de plastic sub forma de vaca pe care n-o mai gasim niciunde.
9. bruno a fost in stagiu de vacanta la david lloyd.
10. tot bruno a fost pentru prima data in excursie fara noi in cadrul stagiului.
11. tot bruno a facut si gastro in serie continua cu sacha si cu mine.
12.am petrecut pastele muncind.
13. am petrecut pastele ortodox muncind si apoi la barbeque cu prietenii din be.
14. m-am catarat pentru prima si intaiashi data pe un parcurs de supravietuire cu franghii.
15. bruno s-a catarat si el, tot pentru prima data, fara sa faca mofturi. s-a lasat dus de val. (in paranteza, creste)
16. s-a urcat si domnul sot pe franghii si am constatat ca e foarte adaptat sa traiasca in salbaticie. (avem poze doveditoare).
17. am muncit in zilele mele libere.
18. am muncit in shifturi trunchiate in zilele mele libere.
19. de ziua mea am primit cadou o zi de shopping cu haine marimea 44.
20. tot de ziua mea am muncit cu drag si spor iar seara m-am dus la film (slumdogmillionaire - oribil).
21. tot de ziua mea am avut pentru prima data babysitter la copii. emotii frate, garla!
22. am primit de la mama cadou de ziua mea niste bani.
23. cu banii aia mi-am luat bilet sa merg acasa de ziua ei.
24. am sarbatorit ziua mamei. dar nu-mi amintesc exact ce-am facut. probabil am muncit.
25. pe 25 mai, sacha a inceput sa mearga. dar nu se da pe spate petru asta. e mai sigur in 4 labe.
26. am primit un cadou superb, o bratara de argint de la o colega de serviciu.
27. am primit o bratara si mai extrordinara de la oana.
28. am primit niste bijuuri, tot de ziua mea, de miha, pe care abia astept sa le port cand o da soarele la rochita mea cu decolteu.
29. tot de ziua mea, am primit un colier si o bratara din lemn, pentru care mi-am cumparat si haine sa le asortez.
30. dupa ani de zile, am fost pe rue de brabant, cu domnul sot, am cascat gura peste tot, n-am cumparat nimic pentru mine, doar crocs pentru copii.
31. am inceput sa port centuri mari si late.
32. mi-am luat o tunica lunga de jeans alb de care sunt indragostita literalmente si pe care mi-e lene s-o spal.
33. la capitolul toale, am fost generoasa cu mine: m-am reorientat spre rochite, si pantofi asortati, desigur. si doua ceasuri deosebite.
34. am implinit un an de cand lucrez si am semnat prelungirea de contract.
35. am implinit un an de cand am mashina si a inceput sa dea rateuri. nu e nimeni cine sa se uite la ea.
36. mama a mai facut un atac cerebral minor din care nu si-a revenit complet.
37. am fost in ro pentru prima dat singura cu bruno.
38. tati a ramas singur acasa cu sacha.
39. am avut parte de prima mea petrecere surpriza din viata mea. si m-am simtit mai bine decat o regina.
40. m-am impacat cu un prieten mai vechi de al meu.
41. am stat pe o banca noaptea, pe bulevard si am ros seminte ca tigancile de mahala. si ce bine a fost!
42.am mancat pizza la Pizza H si mi-am amintit de vremuri de demult.
43. bruno mi-a cantat pentru prima data "hepi baaaaaaaaadeituuuuuuuiu!" si m-am topit.
44. a invatat sa zica "saru'mana, multumesc, lasa-ma, nu vreau, vino, pune la loc" si mai multe dar mi-e lene sa le scriu.
45. s-a jucat in parc in tobogane manjite cu caca de alti copii.
46. a fost la gradina zoologica din baia mare.
47. s-a dus singur pe terenul de joacade la real.
48. a facut-o pe matusa-mea sa transpire insa niciodata n-am cunoscut-o asa de vesela. doar nemultumita si frustrata.
49. i-a fost dor de taica-sau.
50. i-a fost dor de sacha 30 de secunde dupa revedere. apoi se bateau ca chiorii.

****************************** va urma ********************************************

caprices des dieux

caprices des dieux:)

asa se numeste fotografia:) facuta sambata trecuta, intr-un shopping in viteza, cu doi mici maraiti, cu doi mari transpirati. dar eu ma bucur ca am avut inspiratia sa ne lasam fotografiati. e una din raaaaaaaaaaaarele fotografii impreuna!

7 saptamani

Christosa Inviat! (pe alocuri, unde nu s-a intamplat inca, se petrece saptamana viitoare, dar traind intr-o tara catolica, iata, sarbatoresc un Paste care nu e al meu... dar oare cate nu fac inca din instinct de supravietuire intr-o lume ostila, inchisa veneticilor, in care ori esti ca ei , ori esti impotriva lor...)

nu avem poze, nu gasim incarcatorul aparatului...

pt saptamana nr7, numai de bine.

sambata trebuie sa fi fost vreo 75 de kilograme pe cantar; scapasem de niste ragaieli infioratoare cu damf de oua clocite (eu si acum mai spun ca nu a fost gastro ci pur si simplu mi-a putrezit mancarea in stomac), insa dupa umplutura de pui inexistent, executata la tava, halita cu ceapa verde si asezonata cu oua de ciocolata fara oprire - deduc ca se apropie perioada x a lunii - aceleasi ragaieli infioratoare imi dau de stire ca stomacul da rateuri...dar, de e bine, de nu , nu ma simt deloc cu musca pe caciula.

n-am mai facut sport. n-m avut cand si in ultimele 3 zile... nici unde.

incap insa in faimoasa uniforma noua, in sarafanul care nu exista in marimea mea.... deci...44 si am sarafan la uniforma. asta merita sarbatorit cu cioco.

sacha scapa de bube. si sta singur in picioare. nu paseste, sta in echilibru si se amuza de marea lui realizare.

bruno... a facut caca pe el, in camera, a manjit covorul, l-a muruit, s-a sters de plapuma, si-a lins degetele, s-a colorat pe puta goala, si-mi radea cu gura pana la urechi in timp ce facea pisu pe covor intr-un cerc perfect rotund... l-am smucit si l-am plesnit, evident.... imi iesisera ochii din orbite si inca mai miroase in casa...

domnul sot e neatins, pur, neprihanit de bube sau de diaree. sa speram ca ramane asa:)

si...

gata

inceputul sfarsitului...

cand seara, pe intuneric, te dai jos din pat si calci peste jucaria zornaitoare a celui mic, pe care n-ai trantit-o in cutia potrivita la momentul potrivit, si cand simti ca te trec transpiratii multe si reci si prin pliurile cele mai nebanuite de piele inntr-un efort extraordinar sa te abtii macar pana ajungi la toaleta... ei, atunci, fix in momentelul in care sfincterul ameninta sa se relaxeze, iar tu te opui vehement, strangand din dinti, inclestand falci, incruntand sprancene, atunci, in fractiunea aceea de secunda... stii ca te-a lovit enteroviroza!

si ca e doar inceputul sfarsitului...

si ca ai sa petreci o noapte de neuitat pe capacul de la toaleta, fie sezand, fie contemplandu-l (depinde de bafta fiecaruia), dar ca pana la urma, tot tu esti castigat!

dupa asa o noapte aventuroasa, cantarul meu arata 75kg! sa mor de invidie si de crampe abdominale! cand m-am catarat pe el, la nimereala, ma asteptam la ceva spectaculos (gen un kil doo) dar nu 3! si nu fara oprire!

dar nici nu-mi imaginasem ca sacha cu bubele lui proverbiale de copil de la casa de copii rontait de varicela, nu va inchide ochi pe ochi toata noaptea, si nici ca a doua zi eu n-am sa ma pot odihni deloc. o data pentru ca m-au suant de la servici si le-am zis ca nu merg ca-s bolnav si s-au ofuscat, si m-am enervat. doi, pentru ca a trebuit sa merg la doctor si eu as fi preferat sa dorm sa scap de senzatia de lovitura cu leuca, trei... ca sacha nu a gasit de cuviinta sa se culce. si cand a facut-o in sfarsit, la 9.40, a uitat sa-mi lase scris ca va depasi cele doua ore obisnuite, si deci ca as fi putut sa incerc sa mai dorm si eu nitel...

si p-orma... vesti proaste din europa de est, din urbe de la mama...

dar despre asta, nu discutam.

pana una-alta, traiasca enteroiroza, si vocea mea pe cale de disparitie:)

6 saptamani

si ca orice poveste de "dragoste", odiseea balonului are si ea momentele mai putin fericite... sau mai degraba atat de nefericite incat ma mana de la spate cu biciul sa ma urc pe bicileta si sa merg la sala. pentru ca daca fizica nu ne ajuta, stiinta ramane neputincioasa, tot ce mai ramane de facut e sa tragem tare pe psihic.

uneori, cand ma recitesc, am senzatia ca scriu blogul unei obsedate, cand in fond, dac as fi cinstita cu mine, as recunoaste ca pentru mine situatiile, lucrurile si oamenii, pot fi doar albi si negri.

azi sunt un om negru. toata saptamana am fost, si balonul, o bulina neagra. si cantarul... un hau imens si nedescris de negru.

adanc, foarte adanc, in stafundurile eu-lui meu, stiu - dar nu e pentru toate zilele, si deci maine am sa neg cu aplomb - ca cer uneori prea mult, alte ori prea putin de la mine, ca sunt in general o perfectionista care frizeaza frustrata clasica, inconsecventa si enervanta - si ca, in zile ca cele pe care le-am trait saptamana asta, imi vine sa cred ce-mi repeta mama ca o mica chinezoiaca ce nu este:"eh, mama, lasa ca vezi tu ca se pune totul inapoi!"

de o saptamana cantarul sta... acul e intepenit, ba mai mult, indrazneste sa urce din nou spre 79.

ca sa nu stau cu mainile in san, mi-am obligat domnul sot sa-mi cumpere echipament de sala, sa ma ia de mana, sa ma duca acolo, sa ma astepte si sa ma laude pe urma pentru cele 327 de calorii cheltuite cu intelepciune pe masinarii cardio, sa imi ridice statuie ca a doua zi, libera fiind, m-am dus singura, si ca azi, - el inca nu stie - am scos bici de camera de la naftalina si-am tras de pedale vreme de 20 de minute pana ce mi-a sarit ritmul cardiac in tavan...

dar nu stie nici ca in prealabil am mancat seminte, am infulecat salata de fructe, salata de paste (evident peste cele 150 de grame regulamentare, caci porcul meu de stomac, sau stomacul meu de porc mistret pare ca se largeste suficient cat sa ma scoata din sarite si sa nu ajung din nou la senzatia de saturatie) si nici ca imi vine sa mananc incontinuu...

iar ca sa fiu convinsa ca am scuze, am facut o lista cu ce se intampla de o luna incoace in viata mea:

1. m-am intors la serviciu, la ore de munca total aiuristice cu treziri in toiul noptii;

2. bruno si sacha au trecut de manuta prin bronsita, streptoocc, otita, dinti, gastroenteroviroza. tocmai incheiem ultimul episod de voma si diaree la bruno, cu o cura de motilium...(tin sa multumesc pe aceasta cale pediatrei careia am sa-i ridic statuie in fata casei pentru toate explicatiile care mi le da ca la tembeli, dar de care am atata nevoie!)

3. am rezervat o vacanta... si nu prea ni se arata din ce o plati. caci de-ar fi dupa mine, as renunta la ea, dar...mi-ar parea rau pe urma.

4. am atacuri de panica in parcarea aeroportului. de cate ori se ridica un cargo deasupra capului meu sunt convinsa ca pica... se prabuseste peste mine iar eu nu apuc sa le spun copiilor cat de mult ii iubesc...

concluzie: astenia de primavara exista, imunitatea e scazuta la iesirea din iarna, lipsa somnului ingrasa sau cel putin opreste procesul de slabire, frustrarea generala nu lasa timp pentru o partida de sex reusit:)

carpe diem!

ora de vara

cica am trecut la ora de vara...

pe care am anuntat-o muncind sambata 8 ore pe ogorul aeroportului, trimitand pasageri in papua noua guinee in haraliua de codru...

duinica, prestam din nou... cu o ora mai devreme - din oficiu, ca doar asa fac eu mereu, si inca cu una mai devreme, ca asa zicea noua reglementare.

ca sa fiu convinsa ca masochismul meu atinge cotele cele mai inalte, visate doar de cei profesionisti din bransa (sado-maso, vreau pentru ca sa zic), dupa servici ne-am dus, nici mai mult nici mai putin in olanda... la KFC, ca mis e pusese pata... pata care a ramas pana azi dimineata pe stomacul meu (adevarata masochista ce sunt, nu puteam lasa puiul ala pe langa care baleam zemos in cartonul lipicios de sos)...

azi munci.

am pus de-am fript si de-o felicitare de paste. nic special pen'ca n-am ce-mi trebuie, si nici tragere de inima, dar tot am facut una-doua. acu sa ma urnesc sa le trimit...

kilograme... am cateva. evident ca nu ma mai cantaresc. imi ajunge ca s-au dus cam 5 cm de peste tot, 9 de peste fund si 11 pe picior. rezonabil zic... numa sa ma tina balamalele si stomacul parsiv.

moni, special pt tine: www.ballongastrique.be

5 saptamani

maine se implinesc 5 saptamani de cand s-a infipt (nu infiripat) idila mea cu balonul.

am trecut prin multe impreuna, am suferit coasta langa coasta, ne-am tinut rasuflarea si am sughitat emotionati impreuna...

5 saptamani in care am invatat sa ma bucur de 150 de grame de mancare, in care am murit de sete ca si copiii nefericiti din africa...

5 saptamani si 10 kilograme in minus...

la un calcul simplu, ma costa 150 de euro kilogramul care nu-l mai am!

dar merita toti banii. si unde mai pui ca daca rentabilizam raportul in cateva luni...

ma retrag in apartamente. se cunoaste ca am reinceput munca....

ziua 28

azi e o luna de la marele eveniment!

dar eu ma uit pe calendarul meu cu un porc care sta in iarba printre papadii, si-mi zic ca asa sunt si eu: ca un porc! cel putin asa ma simt. cel putin porcul din poza e roscat, cu ochi jucausi si pare chiar fericit. eu seaman cu ruda lui adulta, mare grasa, latita pe canapea, nefericita si depresiva de-a dreptul...

cantarul zice ok. 79. deci un kil in minus. capul zice +20.

lucrez dupa-amiaza, dupa ce incepand de la 8 dimineata, cu intreruperi de messenger, strang, adun, curat, frec, aspir, matur, aranjez dulapuri, calc si calc si calc, schimb lenjerii, perdele, cuvertura pe canapele, adun gunoiul din terasa...
zau ca o zi dintr-asta ma frustreaza rau. cand nu am timp sa le fac pe toate, nu bag de seama nici ca priza a iesit din perete acum 4 ani si nici pana azi n-a pus-o nimeni la loc, nici ca au ramas ambalaje in terasa de la pungile de gunoi de joi seara, de acum o luna, nici ca pisicii au ravasit tot holul, nici, nici ,nici... dar si cand le fac, ma iau toti dracii ca daca eu nu spun sau nu fac singura, lucrurile raman asa, se umple de praf, cu anii!
si uite ca azi m-o fi pocnit astenia de primavara... prefer sa merg la servici, sa vad ca eforturile mele folosesc cuiva, decat sa ma ingrop in sarcini menajere care oricum nu sunt nici apreciate, nici macar observate si care nu tin mai mult decat un uragan de copii mici.

am fost la makro.

eu si bruno si atat. tati era la antrenament. ne-am descotorosit repede de sacha care vroia sa doarma, asa ca, pe furis, pe nevazutelea, cu psssssssst pe gura, am evadat in lumea mare. eu si fiu-meu.

cand sutem doar noi doi, e aproape un vis. e cuminte si intelept. cand il ajung nerabdarile din urma, insa, e un razboi continuu cu priviri si strangeri de mana.

deci, am luat masina si am parcat in fata magazinului. de acasa am pornit chitita ca nu voi face mari cumparaturi. domnul sot mi-a lasat o rezerva, eu am lasat jumate acasa. mi-am luat si o plasa si o punga izoterma. aveam deja planul in cap: cumparaturi pentru masa de duminica, posibil mesele de duminica si gata. apoi rasfat la restaurant. eu si fiu-meu.

am fost atat de prost inspirata... era vineri! e inca. zi de mare aglomeratie urbana, cand toti locuitorii belgiei se aduna la casele din makro!

cumparaturile le-am facut relativ repede. curajosul lu' mama cara cu abnegatie sacul mare rosu in care aruncam din cand in cand cate o cutie de carne, o punga de croisanti inghetati. ne-am asezat la coada...

acolo s-a cam schimbat situatia. si ma gandeam in mintea mea de mama cu un sac plin de produse, ca mi se terminau rabdarile in viteza luminii, si cu fiecare carut pe care una din angajate il retragea din rand pe motiv ca sunt doar doua produse - my ass - imi venea sa urlu ca-s niste incompetenti! am intelegere pentru batrani, dar daca au de facut cumparaturi au la dispozitie o saptamana intreaga, nu e obligatoriu sa incurce circulatia vineri seara pe ultimele minute inainea inchiderii magazinului. la fel si cei care-si aprovizioneaza magazinele... si de fapt imi venea s-o bag undeva pe tanti aia intepata si sa-i spun ca am doar o plasa cu 5 produse si un copil obosit dupa mine. n-am facut-o... am preferat sa-l strang pe bruno de mana pana i s-a albit incheietura pentru ca se catara incontinuu pe carutul din fata, iar proprietarul temporar nu se arata deloc amabil.

am marcat, achitat si plecat la restaurant.
bruno ma ajuta cu entuziasm. a carat el tava, a tinut tacamurile. ii atarna haina pe umeri, se impiedica in proprii adidasi, dar ma ascuta. era rost de "mniam-mniam".

la casa tanti s-a uitat la el, si zice: vai, ce cuminte poti tu sa mai fii la ora asta!

bruno i-a zambit si-a sarit pe sticla cu apa. aproape m-a daramat cu totul.

ne-am asezat, am mancat. am impartit ca pe vremuri de saracie lucie: trei rulouri de peste pentru bruno, doua pentru mine, si friti. un bol pentru bruno, 3 fire pentru mine!

o doamna, - hmm hmm-, se uita la mine lung. e o incercare sa mananci cu balonul dupa tine in restaurant cand cineva te studiaza. de unde am mancat foarte putin, am impartit mancarea in imbucaturi minuscule - nici nu-mi vine sa cred ca sunt in stare - si-am rumegat ca o ruminanta constiincioasa!

totul a culminat si sfarsit cu: "mama, pipi doen", cand m-am ridicat de la masa ca o vijelie, cu tot cu plasa cu 5 produse care cantareau vreo 10kg, cu copilul zburatacind prin restaurant, ca in final, cu zizi revarsata peste toaleta sa se intoarca spre mine, sa ridice din umeri si sa spuna pe un ton smerit: "niet doen"!

acasa s-a produs si pipi.

a baut si lapte.

s-a varat in pat.
pentru mine fu o victorie: prima data in 3 saptamani, singura in fata farfuriei intr-un restaurant, cu ochi fixati pe mine, si fara sa cedez impulsului de-a ma imbuiba si cu care ma lupt indaratnic inca.

pentru bruno, o lectie. poate fi cuminte si ascultator, trebuie doar sa-l fac sa se simta util.
de fapt, n-a fost mare lucru. dar... un pas pe luna...

ziua 20-21

ziua 20... ieri:

1. l-am tuns pe bruno

2. sacha a depasit 10kg, in sfarsit

3. am fost cu sacha la medic si bronsita nu a recidivat

4. sacha a invatat sa mearga cu mobilul si-l hatane prin toata casa

5. am avut prietene la cafea si la masa

6. m-am intristat de nefericirea prietenei mele

7. sacha raspunde la nume si executa comenzile pe dos, asa, de dragul contradictiei

ziua 21, azi:

1. 79.9 pe cantar

2. am trimis pachet lu' mama. o sa se bucura ca o gargarita cand o sa-l primeasca

3. mi-e foame continuu

4. ma culc cu bruno

dupa si inainte. 3 zile diferenta

tot azi

pentru ca fericirea mea sa fie sublima, a venit parfumul! ALA! de-l caut de nebuna de 6 ani de cand a murit tata! il primisem cadou de la o prietena din state. nu l-am mai gasit pe nicaieri. pana.... tanah! l-am gasit pe net in franta. tocmai a ajuns pachetul! sunt high! li te ral men te!!!

perry ellis, reserve...e divin! miroase a Rai!

ziua 18-19

adica azi si ieri...

caci de la primul post, s-a intamplat o transformare radicala in viata mea: sunt altcineva!

nu mamai recunosc vecinii pe strada, nici eu in oglinda, copilul mic imi stie vocea dar nu pusca cu fata, bruno e impasibil. ca sa vezi ce de pasiune zace in copilul meu. e atat de indiferent ca bambusul meu din glastra, care creste orisicum si orisiunde, nestingherit.

deci ieri, am luat taurul de coarne: tuns, frezat, suvitat, colorat, aranjat...

ieri: cumparaturi (inclusiv dulciuri dar hipocalorice d ela weightwatchers), si o pereche de pantaloni marimea 44!!! o bluza L - de la largut...

azi: ochelari de soare, un ruj rosu, gloss, de la nivea...

urcat pe cantar: 80.3

tot azi: party de banditi mici. bruno fu la scoala, doarme si peste doua ore ne destrabalam in buricul bruxelului. vai de talentele mele de sofer amator, in ora de varf...

noi sa fim sanatosi si la vara soare!

ziua 17-18

nimic nou pe frontul de vest, nici sub soare.

azi, ziua 18, m-am cantarit. haleluiah, cobor! era si cazul! dupa stagnare de mai bine de o saptamana simteam ca ma ia cu dreaci verzi daca nu se misca scarbosenia aia de ac pe cantar!

si cum afara ploua, azi am hotarat ca imi schimb look-ul. n-are nici o legatura cu ploaia, dar e un pretext ca s anu ma plictisesc in casa. as avea o gramada de facut dar inca nu mi-am baut cafeaua. nu incape dupa iaurt. trebuie sa astept o ora. s-o beau rece ca de obicei...

e atat de intuneric afara de zici ca-i octombrie mohorat...

sa aiba oare legatura cu aniversarea trista? azi sunt 6 ani de cand a murit tata... Dumnezeu sa-l odihneasca... ar fi atat de mult de spus despre el, despre mine la 6 ani dupa... dar prefer sa tac. taa e doar al meu, nu-l impart cu nimeni, nici dupa moarte...

ziua 13-14-15-16

sunt o putoare nationala...

n-am avut chef si nici tragere de suflet sa scriu despre zilele astea pe masura ce le traiam, nu pentru ca nu ar fi fost frumoase sau pline, ci pentru ca memoria mea pe termen scurt are de suferit din cauza balonului: nu-mi aduc aminte ce-am facut cu doua zile in urma, decat daca intreb imprejur si-mi spune lumea ce agenda am avut...

deci, ziua 13, zi de rasfat total, absolut si nemaiintalnit!

ne-am adunat pralina cu pralina belgiana la Tania acasa si ne-am rasfatat mai nene, dar ne-am rasfatat cu masaje si impachetari si peeling si gomaje si ce-o mai fi fost pe langa ciorbit de pui cu sarmale in foi de vita si tort cu ciocolata, seminte romanesti sarate care-ti ustura limba si masline de la arabi... si-acu am asa o senzatie de usoara ametelea de delir cand imi aduc aminte de masajul meu la 4 maini! pai unde mai prind io asa ceva, nenica? cred ca nici daca primeam degetul mic de la picorul stang al Cuiva, pe tava, nu eram mai fericita! si ce pielicica.... adanca si vesnica recunostinta, draga Simonette si Carmencita mea cu manute de aur!

si balonul, turtit in toate pozitiile imposibile, nu s-a spart!

unde mai puneti ca uitasem ca trebuie sa scot copil de la scoala! si manata de un curaj fara pereche, mi-am luat sotul de guler si l-am dus in primul magazin sa-mi ia telefon mobil! (sacha l-a terminat pe cel vechi care "a tinut doar trei ani" - incheiat citatul... se numeste nokia 7310 supernova, si e verde ca o broasca raioasa. si nu-l recunosc ca e al meu nici cand ma uit la el.

ziua 14, fu o vineri.

pentru vineri a trebuit s-o intreb pe Ninette ce am de relatat. eu gandeam ca nimic...ea... bronshita lui sacha. pai da, sacha are bronsita, ne-am vazut cu doctorita, ne-a dat aerosol si ne-a amenintat ca daca se mai intampla o data...ne trece pe pufi de cortizon. grozava perspectiva!

ne-am luat si ne-am dus acasa, ne-am iubit de ne-am sufocat (recte, ma sufoc eu acum ca fin'ca bronsita lui s-a instalat si la mine, banuiesc) si... am facut si aerosol.

ziua 15, sambata de karaoke.

dimineata devreme am imbracat copiii si i-am dus la cumparaturi. pai daca tot s-au dus 6 kilograme, sa se vada si pe haine! si cum karaokele pandea, am pus mana pe o rochita L, cu mare neincredere, am incercat-o si ... stu poa re! aintrat, ba mai mult, era un pic larguta! ochit, vazut, probat, luat.

la 4 dupa-masa au vneit musafirii. o Amandine scumpa dulce foc! si parintii din dotare.

distractie maxima si un munte de jucarii in sufragerie pana la 9 seara.

dracusorii in pat.

am mancat prima data fara sa cantaresc. adica asa... la ochi si la bunul simt din farfuria minuscula de bebei. nu degeaba ma felicitase dieteticiana... meritam deci premiu. si am mancat si tort, si mancarica...

ziua 16, duminica

dupa karaoke... trebuie omul sa se mai si odihneasca!

am avut o bafta cumplita caci piticaniile care se trezisera in prealabil la 5jumatate, au picat late la 9 fara un sfert. si deci ne-am regalat cu un somn de duminica!

la amiaz ne-am intalnit cu Eric si ne-am zbenguit intr-un teren de joaca acoperit (eu inclusiv) pana sacha, obosit nevoie mare a adormit in masina pe drum spre casa.

balonul a digerat ieri 5-6 bucati de friti cu side salad si doua guri de cola light. proasta alegere, dar am considerat ca dupa doua saptamani pot incerca si eu marea cu degetul. si se poate trai cu 6 friti si un bol de 70 de grame de salata! cola ala... puteam sa-l arunc. mi-a stat ca un bolovan pe balon, dar....

ziua 12

a trecut si ziua 12.

cu un mar in meniu si 150gr de supa la plic, cu o stare se sfarseala groteasca, dupa episodul din noaptea 11, cu nervi gramada pe bruno si sacha.

bruno nu e in stare sa se imbrace singur, nici nu vorbeste, e un mic inapoiat buclat.

sacha e un ghertoi cu personalitate care il chinuie pe frate-sau pentru ca stie ca ma-sa ii da dreptate.

sunt prost dispusa si se simte.

asteptam ziua 13.

ziua 11

nu fu una norocoasa...

s-a lasat cu dureri ingrozitoare de stomac, cu crampe, si cu dat afara...

si eu care credeam ca era o zi magica...

ziua 10

noroc ca blogul imi adauga zilele automat, caci eu le cam pierd sirul.

de cand cu preaminunatul balon si mancatul putin si sanatos, niciodata indeajuns dupa parerea capului meu, zilele s-au lungit. poate si pentru ca nu merg la servici. ajung chiar sa cred ca ma plictisesc:)))

azi de dimineata m-am cantarit. mi-a stat si inima in loc, mi s-a oprit si respiratia si n-am sa scriu despr ece-am vazut pe ecran. e o eroare si o greseala... caci de e sa fie adevarat... dar nu e! astept pana maine, ziua 11, zi norocoasa prin definitie, sa mi se stearga infricosatoarea viziune de pe chelia creierului meu chinuit de dieta. in plus am mancat azi o supa de praz, la plic, la pranz, pe care o diger, cred, si acum...

tot azi de dimineata l-am trimis pe copilu' de 3 ani la scoala, la al 3-lea party. ca in povesti! si a venit acasa cu un invitat: Jules.

Jules e o papusa de calti, urata foc, dar care e mascota clasei. fiecare copil are dreptul s-o duca acasa de ziua lui, sa sarbatoreasca impreuna. a venit cu ghiozdanel, cu pijama, cu doudou personal, cu o masca pentru petrecere si un caietel. Jules scrie in fiecare zi impresii din vizite. si-a trebuit sa scrie si acum.

partea trista e ca bruno s-a simtit amenintat de Jules si nu prea l-a iubit. acu de exemplu zace in fundul gol (Jules nu bruno) pe canapea si se uita la tv, dupa ce bruno i-a jumulit pijamaua, i-a trantit in cap farfuria cu fructe...

sacha insa, era in delir. uratania asta de Jules era delicioasa in ochii lui si-i rodea nasul cu spor! unde sa mai pun ca in jurnalul lu' uratu' scrie la "continut" ca daca deterioram elementele... platim amenda!

ce ti-e si cu micii astia...

ziua 9

ziua 9 a fost si a trecut:) e noapte:) asa ca... numai tin minte decat ca am mancat fructe ca o apucata (mea culpa) fara urmari majore pentru digestie, am mancat usturoi in doua etape (nici un semn prevestitor de furtuna), am ros mar cu coaja nespalata, si eu si bruno a' lu' mama care are deja 3 ani:)

e de bineeeeeeeeeeeeeeeeeee!

pe cantar, azi dimineata 82.8

dar era azi dimineata dupa ce ieri alergasem dupa copii la party si am uitat si sa beau apa!

ce senzatii ieri seara...

si "mama iuliei", iaca, rezumatul pe ziua 9:))

daca totul merge bine, e atat de putin de scris!

hihihihi!

ps. maine e a treia petrecere... la scoala!

si... e martie!

si-am primit si eu martisor de la mama!

si... ma gandesc la tata...

ziua 8

ziua 8 e zi de bilant.

la o saptamana dupa marea tortura, fundul meu se prezinta cu aproape 5kg mai usurel. stomacul mai plat, stari de foame considerabile, o sete care n-am mai simtit-o pana acum. noptile s-au mai "asezat", stau cu urechile ciulite la ce-mi transmite "piatra de moara" si incerc sa-i fac pe plac. per total e bine. chiar suportabil. (mai putin bautul apei... inca n-am invatat sa beau doar 100 de ml odata, in 15.000 de inghitituri, cu pauza intre ele).

am pornit de la 87.8. fara balon.

am ajuns la 83.6. cu balon.

deci scadem 0.5. cat face balonul in sine.

am promis ca o sa notez toate mesele. dar am uitat. am sa incerc de azi. dar cum azi e ziua lui Bruno... hmmm... mi-e ca n-am sa notez nimic. poate doar o lingura de tort de la party.

ziua 7

cu intarziere... relatam ziua 7.

care s-a petrecut aproape perfect!

fara dureri, crampe, greturi, dar cu foame si sete aproape continua.

e prost stomacu' da' mai prost e capu'. las' ma dau eu pe brazda...

am avut un copil neasteptat de cuminte ieri! m-a ajutat la curatenie, a dat cu mopul, a aspirat, a strans jucarii - doar ca sa le poata imprastia 2 minute mai incolo- am facut cumparaturi si el ducea cosul, a mancat spanac cu peste!!! ce mai... un vis de baiat!

dûpa ce l-am pus in pat pe frate-sau, l-am scos un pic in oras. ultimele cumparaturi inaintea marelui party! niste farfurii cu piet piraat si winnie, pahare pentru sampanie de copii...

am facut pachetele pana seara tarziu.si pentru cei de la party si pentru cei de la scoala.

am savurat (chiar savurat vreo 15 minute )un ou mic de ciocolata si un ursulet de jeleu, cu acordul lui tati. cred ca lesinam daca nu gustam la cat am stat cu nasul in ele...

dar a fost proasta inspiratie.m-am foit si m-am perpelit o noapte intreaga...

ziua 6

e bine bine, e foarte bineeeeeeee!

vorba cantecului!

am iesit din scorbura, m-am scuturat de praf, mi-am luat copilul de o aripa si l-am pus fix cu fundul in masina si-am pornit in marea aventura!

ne-am dus in vizita. am dus si tort. (unul delicios, ingrozitor de delicios - memorie afectiva perfect functionala)

ne-am simtit bine cu reina, alex si mariuca, am intors putin casa ninei pe dos, am papat ciorbita de-a anei (si eu, chiar si eu) s-apoi... acasa.

am incurcat drumul. ce conteaza?

am taiat benzi! so what?

m-am incadrat idiot pe stanga si in ultimul moment! nu toti sunt chiar tampiti...m-au lasat

un mos era sa ma pocneasca! si nu m-a pocnit. doar ce l-am injurat printre dinti.

dar am ajuns teferi si nevatamati! plini de voie buna.

unii au mai si adormit in masina...

p-orma ne-am trantit in pat, cu burtile in sus si-am somnorit. pana s-a intors tati. pana a plecat tati inapoi.

ne-am jucat cu sacha, frumos, ca niciodata. (avem si filmulet)

si-acum bruno imi pune scutecul in brate ca e vreme de somn.

e bine-bine, e foarte bineeeeeeeeeeeeeeeeee!

ziua 5

si se lumineaza si orizonturile mele.

incet si taraganat, tarsait si fara spor, dar parca se aseaza stomacul meu in locul potrivit.

a rasarit soarele.

am fost la toaleta. (dupa 5 zile e o realizare, sa-mi scuzati scabroasa precizare).

am incercat sa beau cafea dar mi s-a parut absolut infernala...

am baut 3 linguri de ceai in schimb.

daca fizicul se supune, psihicul e inca rebel.

am aceleasi porniri de apucat, de infometat de generatii...

diferenta e ca totul se mananca la lingurita acum, se mesteca de 40 de ori pe imbucatura, se inghite spatiat. 100 de ml de apa sunt o realizare.

un borcan de branza cu 0% de toate si 2/3 din doua felii de salam... trei ore mai tarziu 150gr de supa. mananc cu castronelul copiilor. dar nici nu pot mai mult.

deseara am sa incerc marea cu degetul, un cracotte cu margarina si cu gem. ce lux! sa vad cum dorm pe urma...

noaptea e tot un cosmar. ma trezesc cu gura plina de suc gastric, cu rani de foc pe esofag, cu crampe infernale. strang din dinti, schimb pozitia si astept sa vina dimineata.

daca nu dorm noaptea, dorm ziua.

ce bine ca sunt libera!

ziua 4

sunt ofilita ca o trecuta floricica in glastra de sticla.

am avut o noapte de filme de groaza. trebuia sa inregistrez oamenilor bagaje pt BA cu eticheta de cala pe care le puteau lua cu ei in cabina... si toate erau jucarii de lemn. deschideam ochii la vreo 10 min, simteam cum imi urca acidul in stomac, incercam alta pozitie... aceeasi marie cu alta palarie.

azi am decis ca e momentul adevarului. l-am dus pe micu la vaccin. am fost in formatie completa. fu prima mea iesire de vineri dupa interventie. am facut fata. ba mai mult ne-am dus la cumparaturi. dar... mi-am dat seama ca eram in reluare.

si printre rafturi m-a izbit! totul tine de psihologie! nu as fi putut baga in gura nici cat negrul sub unghie, dar ma uitam jinduind la rafturi. vechile obiceiuri se sting greeeeeeeeeeeeeu... obisnuinta e a doua natura a omului, si cum eu nu stiu altfel, sparg tot si o iau altfel de la inceput.

am primit premiu un borcan cu mancare hiperproteinata ca sa balansam lipsa de vitamine si proteine din ultimele zile. cu gust de karamel. l-as fi ras cu cutie cu tot, dar dupa 3 lingurite... au inceput crampele anuntatoare de calamitate. am impachetat borcanul in folie si l-am trantit cu ciuda in frigider. asa se nasc frustratii... intai de ce nu slabesc, apoi de ce nu e voie sa mananc:) cine ma mai stie si pe mine.

plina de proverbialul meu avant pionieresc, nitel sifonat si aburit m-am apucat sa fac supa. cu legume si cu carne tocata. ca asa zice pe hartie. telina nu e voie (dar eu am pus un munte in supa), ceapa nici atata (dar eu fac gomboti cu carne si ceapa) si... mi s-au inmuiat genunchii. am pus deci supa la fiert si-mi trag sufletul scriind pe-aici. dar atentia mea distributiva lasa de dorit.

ma duc sa trantesc bulinele de carne in zeama si sa adulmec(ca atata ii ramane) minune de zeama cu morcovi.

ziua 3

orice minune tine trei zile.
asa ca sper ca azi e ultima zi de cosmar pe fata.
am varsat in astea 3 zile cat n-am varsat in viata mea.
mi-am inghitit cuvintele in mijloc de crampa, am respirat adanc si-am injurat la finalul fiecarei propozitii.
e un efort, frate, sa vorbesti. nu-mi inchipuiam ca vorbesc din stomac totusi...

ieri am baut in 2 ture cate 100 de ml de suc de fructe pregatit de domnul sot. ma rog, aia era cantitatea initiala, ca pana la final eu am baut vreo doua guri si copiii se certau de la paharul meu. deci: nah si tie na si tie...

azi am mancat un activia. natur, zice domnul sot. eu pot sa jur ca pusese zahar in el. mi-a explicat el pe urma ca de la atata varsat suc gastric si apa o sa mi se para limonada. si fix asa este:)

am baut si supa la plic strecurata. jumate de cana. a durat ceva pana am bagat-o in fizic. inca am scarmanarea aia in capul stomacului.

cu medicul n-am mai vorbit. vineri seara i-am zis ca e suportabil, ca nu tre sa ajung la spital si ... gata. pt banii cati i-am dat sa sufar, ar putea macar chitanta sa-mi dea. dar n-am. am numai certificatul de garantie al balonului si un cartonas cu: my name is and i am ballooned:))

in seara asta am sa beau suc de fructe. ce gustos.:) de fapt nu mi-e foame. si cred ca sunt putin derutata cand vad ca ziua mea, fara mancare,d evine mai lunga. ramane timp mai mult pentru dormit de exemplu. sau pentru altceva. e totusi o diferenta sa nu-ti ocupi constant creierul cu: hmmm, oare ce-as manca...

leapsa - o dam mai departe cui o vrea:)

SUNT: vesela, transanta, incapatanata.

AS VREA: samergem in vacanta undeva in "tarile calde". asta ar insemna ca s-au rezolvat problemele la servici:)

PASTREZ: maruntisuri din locurile vizitate si primele opere de arta ale lui Bruno.

MI-AS FI DORIT: sa fi fost 5 minute mai desteapta si sa nu sacrific un an din viata degeaba.

NU IMI PLACE: sa mis e ceara parerea, sa imi fie ignorata si apoi sa aud: da, ai avut dreptate!

MA TEM: de apeluri telefonice neasteptate, de pe numere necunoscute.

AUD: absolut totul! am niste urechi infernale...defect profesional.

IMI PARE RAU: ca timpul trece atat de repede.

IMI PLAC: cartofii prajiti, ciocolata, biscuitii cu unt, diminetile tarzii de care nu am parte.

NU SUNT: pretentioasa dar tinla confortul meu.

DANSEZ: oriunde ma apuca, chiar si la servici.

NICIODATA: nu exista pentru mine.

RAR: ascult muzica clasica.

PLANG: de nervi, de ciuda, de stres, de neputinta si la filme cu animale.

NU SUNT INTOTDEAUNA: cea mai placuta fiinta de pe terra. am si eu zilele mele de NU.

NU IMI PLACE DE MINE: cand fac o obsesie din ce zic altii.

SUNT CONFUZA: daca regulile se schimba de pe o zi pe alta, dar imi revin repede.

AM NEVOIE: de sotul si copiii mei cu care-mi impart universul.

AR TREBUI: sa fiu mai tandra, mai sensibila, mai feminina?

ma numesc miri si am un balon!

azi e prima zi a restului vietii mele.
mi-au pus un balon intreagastric.
o ecperienta de-a dreptul de file stiintifico-fantastice pentru ca totul s-a petrecut repede si fara anestezie. putin spray pe gat ca sa poa sa treaca endoscopul si balonul in sine. oribila senzatie! n-as vrea sa mai am vreodata parte de e dar... se va mai petrece o data la... iesire.
am senzatii de voma in continuu.
fac eforturi supraomenesti sa nu dau afara. oricum nu am ce.
am varsat de doua ori deja. apa si dezinfectantul din stomac. ma simt bine dupa, vreo 2 minute. apoi iar incepe balul. nu pot sta asezata, nici intinsa, nici pe lateral nici sa umblu. adica fizic, pot sa le fac pe toate, senzatia de voma ma obliga sa stau cuminte.
iau pastile si supozitoare sa tin spasmele sub control.

ma felicit ca am avut curajul!
ma felicit ca am facut-o fara anestezie!
si-mi iubesc enom domnul sot care a stat langa mine in niste momente absolut lipsite de orice urma de sezualitate.

si le multumesc roxanei si lui claudiu ca au avut grija de micii mei azi. cu toate "neajunsurile" pe care le-am lasat acasa. (gen scutece, fructe si alte cele)

nu mai pot scrie. revin maine.

e carnaval!

e carnaval!

si ne conformam!

am primit un mesaj important de la juf de la scoala: vineri, 20.02, sarbatorim carnavalul. va rugam sa trimiteti copiii costumati la scoala.

uiiuiuiu!

bruno nu suporta mascarile. nu se lasa si pace. nici imbracat, nici pictat... nimic.

taica-sau e contra. nu trebuie costum. e mic. nu pricepe.

eu, incapatanata. cum, sa mearga la scoala, toti copiii sa fie frumos imbracati si el sa lungeasca ochii? nici vorba.

pornim la vanatoare de costume pe ultima suta de metri. intre doua opriri pe drumul spre "serviciul" lui sacha, facem o halta si intr-un magazin de jucarii. nimic interesant. un costum de indian...

eu vroiam clown. colorat si vesel.

bun si indianul. scump, ma gadila la portofel dar e o investitie buna. o sa-l poarte si la anul, si-l pasam si lui frate-sau.

si pene? de unde pene? unde s-a mai vazut indian fara pene?

rascolim etajere.

pene colorate!

si pentru sacha?

sacha e prea mic, nu pricepe.

cum, nici el nu pricepe?

n-avem bani.

si cu el nu ne scoatem investitia. nu vine al treilea prea curand.

fara costum pentru sacha atunci...

am ajuns acasa linistiti ca vom avea un indian pe azi. (toate astea se petreceau miercuri)

bruno scoate hainele din ambalaj.

dau sa-l imbrac.

tipete, urlete, ascuns prin colturi.

ma enervez.

tip.

el si mai tare.

domnul sot ma intreaba ce i-am facut.

nimic. am incercat doar sa-l imbrac.
lacrimi de crocodil.

am invins.

stiu ca asa face de fiecare data.

in plus a inceput sa smulga penele din salba de ciuda.

i le iau.

il dezbrac.

isi bea bibe, somn.

joi, ieri, nu le-a vazut. dar... a venit mascat acasa. aveam un soricel. unul dragut. cu ochii mari.

am ajuns franta de la servici. el abia se trezea seara pe la 9 seara cu ochii lui mari de soricel pictat.

mancam.

ii spun ca e un frumos si ca o sa-i placa la carnaval.

nu pare sa priceapa.

domnul sot avea dreptate.

ora 07.20, azi

e treaz de la 6.

ziua cea mare.

Carnaval!

isi bea bibele cu lapte linistit uitandu-se la tv.

il iau prin "invaluire".

intai chilotii, apoi colantii.

pantalonii de indian.

il trimit sa-si ia ugsii.

n-are chef. se tranteste in patru labe. vrea papucii cu mikey mouse.

il las.

incerc mai tarziu.

07.42

iau eu insami ugsii din dulap.

il incalt. fara figuri si refuzuri.

bluza pe gat.

ia de indian, sau cum i-o fi zicand.

cordonul...

esti un frumos! un indian foarte chipes!

penele...

le fixez pe cap.

prea mare salba.

o ajustez. in liniste. il las sa-si faca de lucru cu surubelnita si cheia de lemn.

intre timp sacha il invadeaza, tranteste toate jucariile de pamant, chitcaie si face genoflexiuni.

harmalaie ca la casa de nebuni.

penele, din nou.

stau fix.

nu se opune!

mare realizare!

il ridic sa-i arat costumatia in oglinda.

ii place.

imi incerc sansa inca o data: sa-l pictez.

pun mana pe o pensula. ii arat ce vreau sa fac.

e incantat!!! sta cumintel; cu ochii inchisi, nasucul in vant.

o dunga portocalie.

fortez putin, una alba...

hmmmm....

una mov!

gata!

indianul meu e pregatit de carnaval!

poze si...

zboara pe usa la scoala!

sacha a gasit pensula cu mov.

s-a pictat...pe cerul gurii.

si asa mi-a venit ideea:

dorky va deveni soricel!

a durat vreun sfert de ora.

pictat, sters pe fata cu manutele.

reincercat, resters...

in final...

un soricel mov!

cu o pana roshie undeva pe ceafa.

deci un soricel indian...

dar e Carnaval!

miercurea fara cuvinte

e miercuri...

dar sunt plina de cuvinte, de toate felurile si culorile!

asa ca pixul ce l-am primit cadou de la domnul sot de valentine's day: roz si cu bube in cap, bun pentru terapia contra pasagerilor frustrati. arma fatala, au spus colegii. eu spun mai degraba metoda de tortura chinezeasca...

fiindca in varful rotunjit precum globul pamantesc i-au crescut coarne. multe, elastice, cu margelute pe la capete, pe care cu putina imaginatie le poti potrivi exact intre ochii dusmanului sau... printr-o miscare de rotatie intre degete, fina, ca de expert... poti crea o cascada de clinchete iritante pana la o criza de nervi.

si domnul sot avea dreptate... ma reprezinta, sub toate aspectele.

deci, daca seaman cu un pix... cum sa stau miercurea muta? am inteles, facem economie de hartie, salvam padurea amazoniana, dar acu ce as salva? pixelii eventual, niste memorie pe hard sau mai stiu eu ce! n-as consuma curent electric, nu mi-as strica ochii, as face menaj, as transpira si as elimina toxine, as viziona telejurnalul...

neah, cine simte nevoia sa taca, sa se joace de-a sudoku, sa isi produca leziuni cu wii sau sa-si imbogateasca productia de neuroni cu brain academy. eu... trebuie sa povestesc!

in cateva zile mi s-au tras multe de la pixul asta zevzec. de la priviri admirative, la invidie copilareasca, la rautati rasiale, la adevarate hohote de ras. pentru ca subspeciile umane cu care mi se intampla sa am contact in fiecare zi, pasagerii +colegii adica, reactioneaza imprevizibil pusi in fata unor elemente scoase din decorul de circ si introduse in mediu profesional. traducere:

ora 04.30. cu pixul in mana semnez condica si notez sarguincios sarcinile pe ziua de azi. ca in fiecare zi de servici de altfel. primii colegi, mahmuri, cu ochi de broasca raioasa dorminda pe o frunza de potbal deasupra unei ape duhnind a putregai, sunt orbiti de fulgerul meu roz cu tril de bile de plastic. imi ranjesc printre dinti, imi scuipa venin in cafeaua de dimineata, imi intorc spatele si ma privesc piezis peste umar: am indraznit! am indraznit pentru a cata zeceamiia oara sa-i salut si sa le zambesc, sa rad chiar! tradare, de o mie de ori tradare! fiindca sunt o venetica si fiindca nu impart cu ei lenea proverbiala si avalansa de smiorcaieli de dimineata devreme!

putin mai tarziu ne revedem, care pe unde. aceeasi ochi de broasca, acelasi zambet al meu! bonus, le servesc si cateva poante cu strambaturi si fete de clown. ca sa-i aduc pe culmi ecstatice... le var pixul sub nas!

iar ei, cuprinsi de panica, se lasa pe spate, ciulesc urechile, se pregatesc de atac...

de cealalta parte a barierei, pasagerii. cei cu dintii nespalati la 5 dimineata pe care imi vine sa-i agat de coada avionului cu gura deschisa cand se desfasoara de-icing-ul ! (imi urasc pasagerii si colegii care nu se spala pe dinti dimineata!)

pasagerii, deci, care ma privesc cu intelegere si-mi repeta in fiecare zori de zi ca... e devreme, nu? si probabil de aceea nu au rezervarile in ordine sau citesc eu prea exact cantarul, ma iau de vizele lor din pasaport... poate sunt inca adormita, sau poate am dormit pe-o ureche?

si-atunci, cu un naduf de nedescris, scot pixul meu roz din buzunar, le zvarl imaginar o bulina intre ochi, imi luminez fata, latesc zambetul roata capul si le explic, zdranganing din bilele mele enervante, ca unor netoti, ca drumul cel mai scurt intre A si B e linia dreapta.

si-apoi ma trantesc satisfacuta pe scaun. caci toate acestea trebuiau spuse cu aplomb, de sus in jos, impozant si convingator, inspir adanc, deschid bratele larg si rostesc, cat de sexi imaginabil posibil: next please, volgende, suivant!

dar am avut parte si de specimene rare. prea rare. care s-au bucurat de mica mea sclipire roz si care si-ar fi dorit un asemenea pix pentru ei. oameni care iubesc culoarea sau care ar fi facut-o cadou mai departe unor altor oameni care ar avea nevoie de ea.

si ma simt atat de importanta, pentru ca daca intr-adevar pixul asta ma reprezinta, si exista atatia alti pasageri care l-ar lua cu ei acasa... prin tranzitie, poate, pasagerii m-ar lua cu ei acasa, in bagaje, in geamantane...

iar daca toate acestea au fost despre un pix (oare?) cum sa raman muta, tacuta si crispata, fie ea si intr-o zi de miercuri?

din a sasea incercare

si uite-asa, pentru a sasea oara ma pornesc sa scriu memorabile randuri care ma vor duce pe culmi de glorie in mintea cititorilor si a criticilor virtuali...

a sasea oara (deci de doua ori trei) fiindca de fiecare data pana acum am uitat sa salvez mesajul, nu mi-am mai gasit domeniu si nici numele de utilizator. nitel imprastiata, dar plina de ganduri bune si avant pionieresc nu scap nici o ocazie sa ma incurc in propria-mi stiinta si sa-mi dau cu stangu-n dreptu'...

asadar, am furat cu nesimtire locatia de la una din prietenele virtuale, am aplicat o operatie estetica pe fond inchis sa nu se vada oribilul plagiat de forma, am adaugat o preaminunata fotografie si astept intr-un colt de site sa ma loveasca, absolut nemilos, fatal chiar, inspiratia de care povesteam mai sus.

caci... despre ce as putea sa scriu? toti prietenii mei au un blog, toti redacteaza pe nerasuflatelea, explica si expun cu foarte mare convingere idei si ganduri si toti acesti prieteni ai mei au cititori. eu nu stiu daca si nu pot decat sa sper ca intr-o zi cineva va fi incantat sa dea un ochi in albia mea de spalat rufele de mana, de lemn, de la mama de-acasa, din popor, si ca va savura experientele mele - in marea lor majoritate reale cu o tenta de fantastic - si ca va trece cu usurinta peste greselile de dactilografie, peste lipsa de sedile si a constructiilor redundante...

deci, daca aveti curajul, ramaneti cu mine. daca aveti curajul, parasiti-ma, dar reveniti sa va clatiti sufletul si sa vedeti ca mai sunt si altii ca voi si ca problemele de care va loviti la fiecare pas nu sunt unice si exclusiv dedicate voua, ci ca... mai exista cel putin o persoana in cele doua lumi paralele care impartaseste aceleasi experiente...

dar daca va incumetati, zambiti! sunteti bineveniti doar cu zambetul pe buze. incruntatii, suparatii, furiosii, frustratii, agresivii and co sunt rugati sa se strambe prin alte pagini de blog.

et voilà,

on y va!