si se lumineaza si orizonturile mele.
incet si taraganat, tarsait si fara spor, dar parca se aseaza stomacul meu in locul potrivit.
a rasarit soarele.
am fost la toaleta. (dupa 5 zile e o realizare, sa-mi scuzati scabroasa precizare).
am incercat sa beau cafea dar mi s-a parut absolut infernala...
am baut 3 linguri de ceai in schimb.
daca fizicul se supune, psihicul e inca rebel.
am aceleasi porniri de apucat, de infometat de generatii...
diferenta e ca totul se mananca la lingurita acum, se mesteca de 40 de ori pe imbucatura, se inghite spatiat. 100 de ml de apa sunt o realizare.
un borcan de branza cu 0% de toate si 2/3 din doua felii de salam... trei ore mai tarziu 150gr de supa. mananc cu castronelul copiilor. dar nici nu pot mai mult.
deseara am sa incerc marea cu degetul, un cracotte cu margarina si cu gem. ce lux! sa vad cum dorm pe urma...
noaptea e tot un cosmar. ma trezesc cu gura plina de suc gastric, cu rani de foc pe esofag, cu crampe infernale. strang din dinti, schimb pozitia si astept sa vina dimineata.
daca nu dorm noaptea, dorm ziua.
ce bine ca sunt libera!
