cand seara, pe intuneric, te dai jos din pat si calci peste jucaria zornaitoare a celui mic, pe care n-ai trantit-o in cutia potrivita la momentul potrivit, si cand simti ca te trec transpiratii multe si reci si prin pliurile cele mai nebanuite de piele inntr-un efort extraordinar sa te abtii macar pana ajungi la toaleta... ei, atunci, fix in momentelul in care sfincterul ameninta sa se relaxeze, iar tu te opui vehement, strangand din dinti, inclestand falci, incruntand sprancene, atunci, in fractiunea aceea de secunda... stii ca te-a lovit enteroviroza!
si ca e doar inceputul sfarsitului...
si ca ai sa petreci o noapte de neuitat pe capacul de la toaleta, fie sezand, fie contemplandu-l (depinde de bafta fiecaruia), dar ca pana la urma, tot tu esti castigat!
dupa asa o noapte aventuroasa, cantarul meu arata 75kg! sa mor de invidie si de crampe abdominale! cand m-am catarat pe el, la nimereala, ma asteptam la ceva spectaculos (gen un kil doo) dar nu 3! si nu fara oprire!
dar nici nu-mi imaginasem ca sacha cu bubele lui proverbiale de copil de la casa de copii rontait de varicela, nu va inchide ochi pe ochi toata noaptea, si nici ca a doua zi eu n-am sa ma pot odihni deloc. o data pentru ca m-au suant de la servici si le-am zis ca nu merg ca-s bolnav si s-au ofuscat, si m-am enervat. doi, pentru ca a trebuit sa merg la doctor si eu as fi preferat sa dorm sa scap de senzatia de lovitura cu leuca, trei... ca sacha nu a gasit de cuviinta sa se culce. si cand a facut-o in sfarsit, la 9.40, a uitat sa-mi lase scris ca va depasi cele doua ore obisnuite, si deci ca as fi putut sa incerc sa mai dorm si eu nitel...
si p-orma... vesti proaste din europa de est, din urbe de la mama...
dar despre asta, nu discutam.
pana una-alta, traiasca enteroiroza, si vocea mea pe cale de disparitie:)
