marți, 17 februarie 2009

din a sasea incercare

si uite-asa, pentru a sasea oara ma pornesc sa scriu memorabile randuri care ma vor duce pe culmi de glorie in mintea cititorilor si a criticilor virtuali...
a sasea oara (deci de doua ori trei) fiindca de fiecare data pana acum am uitat sa salvez mesajul, nu mi-am mai gasit domeniu si nici numele de utilizator. nitel imprastiata, dar plina de ganduri bune si avant pionieresc nu scap nici o ocazie sa ma incurc in propria-mi stiinta si sa-mi dau cu stangu-n dreptu'...
asadar, am furat cu nesimtire locatia de la una din prietenele virtuale, am aplicat o operatie estetica pe fond inchis sa nu se vada oribilul plagiat de forma, am adaugat o preaminunata fotografie si astept intr-un colt de site sa ma loveasca, absolut nemilos, fatal chiar, inspiratia de care povesteam mai sus.
caci... despre ce as putea sa scriu? toti prietenii mei au un blog, toti redacteaza pe nerasuflatelea, explica si expun cu foarte mare convingere idei si ganduri si toti acesti prieteni ai mei au cititori. eu nu stiu daca si nu pot decat sa sper ca intr-o zi cineva va fi incantat sa dea un ochi in albia mea de spalat rufele de mana, de lemn, de la mama de-acasa, din popor, si ca va savura experientele mele - in marea lor majoritate reale cu o tenta de fantastic - si ca va trece cu usurinta peste greselile de dactilografie, peste lipsa de sedile si a constructiilor redundante...
deci, daca aveti curajul, ramaneti cu mine. daca aveti curajul, parasiti-ma, dar reveniti sa va clatiti sufletul si sa vedeti ca mai sunt si altii ca voi si ca problemele de care va loviti la fiecare pas nu sunt unice si exclusiv dedicate voua, ci ca... mai exista cel putin o persoana in cele doua lumi paralele care impartaseste aceleasi experiente...
dar daca va incumetati, zambiti! sunteti bineveniti doar cu zambetul pe buze. incruntatii, suparatii, furiosii, frustratii, agresivii and co sunt rugati sa se strambe prin alte pagini de blog.
et voilà,
on y va!

din a cincea incercare...


de ceva vreme incoace ma bantuie un gand razlet fara incetare. un fel de obsesie enervanta si redundanta... dar sunt o persoana ocupata, cu o viata plina, aparent satisfacuta si echilibrata, si fara vreun motiv clar si bine definit pe un fundal psihic destabilizat pentru care as ceda iritantei idei cum ca ... ar trebui sa scriu ca sa-mi alung demonii (pe care nu-i am si nici nu as recunoaste vreodata ca ii posed).


asadar, sa scriu. despre ce... despre cine... de ce... ?

despre tot ce mi s-ar parea interesant. despre pisicile mele gripate, despre copiii mei certareti, despre domnul sot cel calm, despre munca mea din "casa de nebuni", despre ce as vrea si despre ce nu vreau. poate despre ce simt? sa mai adaug o fotografie, ceva, sa-mi colorez gandurile poliglote care se izbesc de tot soiul de bariere de expresie intr-o multime (nu vida) de limbi straine pe care le-as vehicula aproape cu maiestrie...


si iata cum talmes-balmesul meu prinde viata. si cum nu-mi pasa de greselile de gramatica ce m-au urmarit o adolescenta intreaga (o alta obsesie). dar imi pasa de imaginea dedincolo de gramatica mea proprie si personala din scriitura mea bombardata de cuvinte scrise fara pauza si aproximativ corect. iertare deci, ochilor sensibili care s-ar putea simti lezati in cunostintele lor superioare in ale scrisului...


si...

sa purcedem...