de ceva vreme incoace ma bantuie un gand razlet fara incetare. un fel de obsesie enervanta si redundanta... dar sunt o persoana ocupata, cu o viata plina, aparent satisfacuta si echilibrata, si fara vreun motiv clar si bine definit pe un fundal psihic destabilizat pentru care as ceda iritantei idei cum ca ... ar trebui sa scriu ca sa-mi alung demonii (pe care nu-i am si nici nu as recunoaste vreodata ca ii posed).
asadar, sa scriu. despre ce... despre cine... de ce... ?
despre tot ce mi s-ar parea interesant. despre pisicile mele gripate, despre copiii mei certareti, despre domnul sot cel calm, despre munca mea din "casa de nebuni", despre ce as vrea si despre ce nu vreau. poate despre ce simt? sa mai adaug o fotografie, ceva, sa-mi colorez gandurile poliglote care se izbesc de tot soiul de bariere de expresie intr-o multime (nu vida) de limbi straine pe care le-as vehicula aproape cu maiestrie...
si iata cum talmes-balmesul meu prinde viata. si cum nu-mi pasa de greselile de gramatica ce m-au urmarit o adolescenta intreaga (o alta obsesie). dar imi pasa de imaginea dedincolo de gramatica mea proprie si personala din scriitura mea bombardata de cuvinte scrise fara pauza si aproximativ corect. iertare deci, ochilor sensibili care s-ar putea simti lezati in cunostintele lor superioare in ale scrisului...
si...
sa purcedem...
Un comentariu:
Asa, asa purcede ca abia astept .
Sunt cu ochii pe tine ca pe butelie :)
Trimiteți un comentariu