ard

de cand cu slabiciunea-mi de minune (aproape -20 de kg in doua luni si o saptamana), pare ca energia mea si-a iesit din matca si se revarsa in valuri fierbande in viata-mi candva grasa si potolita. nu ca as fi fost vreodata asezata si cumpatata, mai degraba un bulgare ce devenise catamai icebergul si care prin topire... iaca, ridica nivelul "cotelor apelor Dunarii" , bulverseaza totul in jur si in adancuri. 

ard, continuu, in valvatai, fara oboseala si fara astampar. citesc, citesc, si citesc din nou, creez in toate formele de care sunt capabila, absorb ca un burete cu atata pasiune incat absorb si buretele in sine. nu-mi pun prea des intrebarea unde am sa ajung, si ce am sa las in urma. ultimele saptamani m-au invatat ca trecutul si viitorul sunt niste concepte pur umane, fabricate pentru a ne putea situa pe o axa. tot ce conteaza e "acum, aici, in mine". in clipa aceasta sunt si viitor si trecut si toate sansele, realizarile, devenirea mea, se convertesc in "hic et nunc".

imi lipseste doar elixirul curajului care sa-mi dea forta sa ma implinesc asa cum imi doresc. intr-una din zile...