pe mine mama m-a invatat ca daca cineva iti trece pragul, sa-l omenesti mai bine decat te-ai omeni pe tine! casa sa-ti fie curata pe cat posibil, sa ai mereu un dulce la indemana, sa nu-ti lipseasca cafeaua, ceaiul si apa. sa servesti frumos, ca si cum invitatul ar fi de rasa princiara, sa-i oferi locul cel mai bun, sa-i fii aproape pentru orice dorinta.
bun, admit ca genul asta de comportament poate sa fie extrem de obositor si de stresant, dar odata puseul de arenalina trecut, ramai cu un sentiment de bunastare ca oamenii s-au simtit bine in casa ta.
pe cat posibil, cam fac ce m-a invatat mama. stiu ca prima impresia in casa unui om este hotaratoare pentru desfasurarea relatiilor mai apoi. si ma stradui, cu mana pe inima ma stradui ca omul sa se simta bine, chiar daca la un moment dat simt ca-mi vine sa dau cu toti si cu toate de pereti. vorbesc aici despre cazuri extreme.
ei, azi a trebuit sa ridic un colet de la vechea adresa. noua proprietara este intamplator si mama unui coleg de-al lui sacha. iar copiii sunt nascuti la o zi diferenta. asa ca imi planificam cum urma sa-l invit pe luca la ziua de nastere a lui sacha. purced deci spre vechea casuta, plina de avant si zambet pe buze. imi deschide usa madam. urmeaza 3 minute de echivoc. amabilitati schimbate si apoi un fel de nespus... din care eu nu stiam daca mi se permite sa intru in casa sau nu. nu indraznesc sa fac vreun pas peste prag de teama de a nu deranja sau de a nu lasa impresia ca ma impun. intr-un final, ma pofteste in casa, si eu exclam un "wow" sincer la vederea sufrageriei decorata de sarbatori. madam ia pachetul in mana, il cantareste pret de cateva momente, mi-l ofera, impreuna cu o felicitare de sarbatori - replica la cea trimisa de mine anterior. ma folosesc de moment si ii expun invitatia. incerc s-o conving. cum ezita, am lasat-o sa se mai gandeasca pana la raspunsul final.
toata scena se petrecea de-a-m-picioarelea, intre hol si sufragerie, intepenite intre doua culturi.
dupa vreo 5 minute am iesit. conversatia s-a derulat mai departe pe acelasi picior de prag: ea pe prag eu in fata lui.
si daca tot sunt cinica si sarcastica, ma intreb... si daca data viitoare am sa mi-ti-o tin in frig? ca deh, parca un pahar cu apa as fi asteptat de la ea, ori o invitatie la cafea pe care s-o pot refuza macar...io-te ca m-am facut madam zgarc!
Un comentariu:
Asa e unii!
Trimiteți un comentariu