marți, 10 martie 2009

ziua 17-18

nimic nou pe frontul de vest, nici sub soare.
azi, ziua 18, m-am cantarit. haleluiah, cobor! era si cazul! dupa stagnare de mai bine de o saptamana simteam ca ma ia cu dreaci verzi daca nu se misca scarbosenia aia de ac pe cantar!
si cum afara ploua, azi am hotarat ca imi schimb look-ul. n-are nici o legatura cu ploaia, dar e un pretext ca s anu ma plictisesc in casa. as avea o gramada de facut dar inca nu mi-am baut cafeaua. nu incape dupa iaurt. trebuie sa astept o ora. s-o beau rece ca de obicei...
e atat de intuneric afara de zici ca-i octombrie mohorat...
sa aiba oare legatura cu aniversarea trista? azi sunt 6 ani de cand a murit tata... Dumnezeu sa-l odihneasca... ar fi atat de mult de spus despre el, despre mine la 6 ani dupa... dar prefer sa tac. taa e doar al meu, nu-l impart cu nimeni, nici dupa moarte...

2 comentarii:

Moni spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca!
Deci timpul nu ajuta in astfel de cazuri. :( Speram ca trecand anii se va umple cumva golul pe care il simt.

miri_mik spunea...

se umple, dar nu mai e niciodata ce-a fost... Dumnezeu ne-a dat uitarea, dar si amintirea...